Eterna reîntoarcere la masa de negocieri

„Premierul Tăriceanu şi liberalii s-au întâlnit din nou cu liderii PSD pentru a-şi negocia un viitor comun. La întrevederea cu Năstase, Iliescu şi Geoană, liberalii s-au arătat deschişi la o colaborare, însă doar după alegeri.” (EvZ)

Ştirile despre negocierile „de taină” dintre PNL şi PSD trebuie să fie foarte uşor de făcut: poţi să dai liniştit copy-paste după un articol de acum câteva luni cu aceeaşi temă. Singura noimă pe care o văd la aceste întâlniri ar fi că liderii celor două partide încearcă să îşi obişnuiască, prin repetiţie, electoratul cu ideea colaborării. În rest, negocierile nu vor duce nicăieri, pentru că nu au sens. PSD-ul nu are nimic de oferit, iar PNL-ul nu are nevoie de nimic.

PSD-ul nu are nimic de oferit, pentru că a oferit deja guvernului Tăriceanu II tot ce putea oferi: susţinerea în Parlament, sprijinul reciproc în blocarea reformelor în justiţie şi a anchetelor de corupţie la nivel înalt, başca un mic transfer de electorat tradiţional în urma legii pensiilor.

PNL-ul nu are nevoie de nimic pentru că ştie că nu are de ce să-şi facă griji în privinţa unei moţiuni de cenzură. Asta pentru că Iliescu şi Năstase nu o vor susţine.

Ambele partide (mai ales PNL-ul) ştiu că o eventuală alianţă preelectorală nu le-ar aduce nici măcar suma procentelor pe care le au acum în sondaje, darămite o majoritate absolută. În cazul PNL – lucru pe care lideri ca Orban sau Antonescu nu par să-l conştientizeze – asumarea unei alianţe cu PSD ar însemna sinuciderea politică. Şi atunci, negociază o alianţă postelectorală. Problema este că atunci niciunul dintre ele nu va mai avea nimic de oferit, pentru că PDL va fi, probabil, partidul cu cea mai importantă reprezentare în parlament şi, în orice caz, preşedintele Băsescu va desemna un prim-ministru şi va face jocurile pentru o nouă majoritate parlamentară.