Alegerile din Spania (sau cum ajungi să te abţii de la vot)

Dacă aş fi spaniol, nu aş şti cu cine să votez astăzi. Cu toate că unul dintre cele două mari partide între care se dă bătălia se numeşte Partidul Socialist Muncitoresc (sic!) Spaniol, nu găsesc nici un temei serios pentru care un om educat în spiritul liberalismului modern ar trebui să voteze cu Partidul Popular, de centru-dreapta.

Am trăit în Spania un an şi jumătate (în două tranşe) şi îmi aduc aminte de şocul pe care l-am avut atunci când am descoperit că absolut toţi oamenii educaţi şi interesaţi de politică pe care îi cunoşteam votau cu un partid de stânga. Auzisem, desigur, de stângismul proverbial al intelectualilor europeni, dar în Spania era vorba de ceva mai mult de atât. Pe măsură ce m-am familiarizat cu peisajul politic de acolo şi am trecut dincolo de suprafaţa mediatică colorată şi plină de clişee, am înţeles şi am aprobat atitudinea amicilor mei faţă de Partidul Popular. Pe scurt, deşi are un program economic liberal şi a guvernat eficient Spania între 1996 şi 2004, PP are foarte multe în comun, în ce priveşte discursul şi stilul de a face politică, cu PSD-ul nostru. Mesajele lor sunt populiste şi alarmante (de ex., „Socialiştii rup unitatea Spaniei!”), unii dintre membrii conducerii nu s-au dezis niciodată de activitatea lor din vremea lui Franco, ba chiar pot fi consideraţi continuatori moderaţi ai franchismului, iar democraţia în interiorul partidului este doar de faţadă, luptele interne pentru putere semănând tare mult cu ceea ce se întâmplă în PSD în ultimii ani. Pe scurt, PP-ul se adresează unui electorat conservator şi nu foarte educat, înspăimântat de evoluţia moravurilor (v. reacţiile la legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex) şi de pretenţiile naţionaliştilor din Catalunia şi Ţara Bascilor. Cu greu te-ai putea simţi confortabil într-o astfel de companie.

Prin contrast, socialiştii sunt conduşi de Zapatero, un politician cu vocaţie democratică, şi promovează, în general, oameni proaspeţi şi credibili. Nu i-aş putea vota însă niciodată pentru că au un program protecţionist şi transformă, încetul cu încetul, Spania într-un „nanny-state”. De altfel, şomajul a crescut în ultimul an, inflaţia a crescut, iar creşterea economică se încetineşte văzând cu ochii.

Între un partid cu o viziune economică liberală, dar condus de o camarilă antidemocratică, şi un partid care promovează figuri credibile, dar care face nenumărate cadouri din bani publici şi duce economia la fund, eu chiar n-aş şti ce să aleg.

P.S. Mai sunt câteva ore până la încheierea votului, iar toate sondajele din ultimele luni anunţă o victorie la puncte a socialiştilor. Crima comisă de ETA acum două zile (un fost consilier local socialist dintr-un orăşel din Ţara Bascilor a fost împuşcat în faţa casei sale) nu a făcut, probabil, decât să le sporească şansele. Marea întrebare este dacă ei vor obţine majoritatea absolută sau vor fi obligaţi să negocieze cu partidele naţionaliste din Catalunia, Ţara Bascilor şi Galicia.